Cu 16 ani de experiență în educație și 8 ani la Școala Internațională Heritage, Inga nu seamănă cu profesorii din manual. „Eu cred că așa îmi este soarta”, spune ea despre drumul parcurs în pedagogie. „Am absolvit Facultatea de Filologie, specializarea Limba și Literatura Franceză –  Limba Engleză în 2005 și mi-am spus că voi lucra orice, numai să nu fiu profesoară.” A lucrat în calitate de traducătoare, într-un mediu internațional, până când, în 2010, aproape din întâmplare, a acceptat un post de profesoară de franceză. „Atunci mi-am dat seama că asta trebuie să fac în viață. Chiar a fost o pură întâmplare.”

Ea este profesoara care intră în clasă și spune cu sinceritate copiilor: „Când eu voi fi o persoană în vârstă, voi veți fi cei care vor lua deciziile din această țară.” Și este convinsă că „viitorul țării este acum în sala de clasă”.

Predarea care schimbă perspective

La Școala Internațională Heritage, engleza nu se învață prin repetare și memorare. Se învață prin descoperire. La lecțiile de IPC, elevii clasei a 4-a explorează timp de șase săptămâni mituri și legende – mitologia greacă, egipteană, chineză, superstițiile din diferite culturi. Astfel, elevii pot analiza același subiect din unghiuri diferite, reușind să-și formeze o viziune de ansamblu asupra temei studiate. Prin urmare, superstiția „vineri, 13” devine o poartă către istoria americană, iar bufnița care cântă noaptea devine o lecție despre credințe populare și raționament critic.

Inga explică filozofia: „Copiii nici nu mai simt că învață gramatică sau fac exerciții de ascultare activă. Ei sunt curioși să descopere subiectul.” Când copiii învață fără să-și dea seama că învață, curiozitatea înlocuiește obligația.

Jocul ca metodă de învățare

„Energia se schimbă instantaneu, atunci când este vorba despre învățare bazată pe joc”, spune Inga. „Și nu contează dacă sunt elevi din clasa întâi sau din clasa a 8-a, toți iubim jocul.”

La orele de limbă engleză jocul nu e pentru distracție. E „intenționat, structurat, mereu legat de obiectivele de învățare”. Doamna profesoară are mereu un „joc” în mânecă pentru elevii săi: „running dictation” (dictare în alergare) – textul e agățat departe în hol, copiii aleargă să-l citească și memoreze, apoi se întorc la băncile lor ca să-l scrie corect; „gallery walk” – coduri QR ascunse prin clasă, pe care elevii le scanează cu telefoanele; jocuri de rol unde transformă textele scrise în dialoguri vii.

Când Chicago întâlnește Chișinăul

Școala Internațională Heritage este partener Transatlantic Educators, iar de patru ani, elevii Ingăi au prieteni în Chicago. Își trimit colete cu dulciuri și suveniruri, vorbesc despre tradițiile lor, citesc aceleași cărți. Pentru un copil din Moldova, să primească un colet din SUA e mai mult decât o experiență culturală, e confirmarea că engleza pe care o învață îl conectează cu lumea întreagă.

Când primarul orașului Plainfield din statul american Illinois i-a vorbit președintelui Parlamentului, Igor Grosu, despre acest parteneriat, Inga a realizat amploarea a ceea ce construiește zilnic. „Pentru mine a fost un moment extraordinar. Am găsit acest partener din America tocmai datorită faptului că Heritage m-a îndrumat să fac cursul Transatlantic Educators”, mărturisește ea.

Alte proiecte internaționale pe care le implementează includ „Climate Action School” și „SDG Project” (Sustainable Development Goals), unde elevii explorează obiectivele de dezvoltare durabilă, toate desfășurate în limba engleză.

Empatie înaintea notelor

Inga are o regulă de aur, le spune mereu elevilor: „Hai, că poți! Dacă nu poți azi, se mai întâmplă.” În lecțiile ei, folosind „assessment for learning” și „peer assessment”, feedbackul nu subliniază greșelile, ci evidențiază progresul. „Dacă mă lauzi, eu zbor”, spune ea. „Noi toți suntem așa.” Această înțelegere profundă a psihologiei umane transformă modul în care copiii se raportează la învățare. „Știu că un elev a învățat cu adevărat atunci când poate să explice cu propriile cuvinte”, crede Inga. Nu caută răspunsuri învățate pe de rost, caută înțelegere autentică, capacitatea de a aplica cunoștințele în contexte noi, de a face conexiuni între idei.

Într-o eră în care toți suntem cu ochii în ecrane, Inga a înțeles că profesorii buni știu să se conecteze la nivel de emoție. „Copiii ne cred uneori roboți. Își imaginează că nu mâncăm, că n-avem case sau griji. Când le arătăm partea noastră umană, că și noi am dormit prost, că și noi mai facem câte o greșeală, atunci se dărâmă zidul.” Pentru că, spune ea simplu, „copiii sunt oameni; și ei știu foarte bine când un profesor este sincer și crede în ei”.

Când vorbește despre abilitățile pe care vrea ca elevii să le ia de la ore, Inga pune accent pe comunicarea eficientă: „Ai deschis gura, ai susținut examenul!” Deoarece comunicarea este primul test pe care îl dai în fața oricui, consideră profesoara. Pe lângă aceasta, încearcă să le dezvolte elevilor gândirea critică, adaptabilitatea și empatia – calități indispensabile pentru secolul XXI.

Inteligența artificială ca instrument

La Școala Internațională Heritage, elevii învață să folosească inteligența artificială cu discernământ. „Nu trebuie să-i cerem să citească în locul nostru cărțile bune, de exemplu”, le spune Inga. Căci instrumentele cu IA chiar asta sunt, instrumente, care le pot economisi elevilor timp pentru a face lucruri mai importante: să citească, să creeze, să gândească critic.

„Suntem în secolul XXI, așa mare noroc avem”, le repetă Inga elevilor. Dar norocul adevărat nu este tehnologia – e o profesoară care știe să fie „cu un pas înainte”, care învață pe tot parcursul vieții și le arată copiilor că educația nu se termină niciodată.

Școala Internațională Heritage nu înseamnă doar studiu academic, ci este locul unde cresc oameni. Cu profesori ca Inga Corlăteanu, care predau cu dăruire și empatie, fiecare lecție devine o investiție în viitor. În clasa ei vezi copii care discută, colaborează, se mișcă, pun întrebări. Care nu știu că învață, pentru că sunt prea ocupați să fie curioși. Și care, peste ani, poate nu-și vor aminti lecțiile despre mituri și culturi, dar își vor aminti cum i-a făcut profesoara lor să se simtă – văzuți, apreciați, capabili să devină orice își doresc. Și tocmai asta este diferența.