Până acum, cele câteva luni petrecute în Moldova au fost o experiență pozitivă. A simțit că se potrivește foarte bine la Heritage, unde se aliniază pe deplin cu misiunea școlii: pregătirea elevilor pentru viitor. În acest interviu îl veți cunoaște pe Casey Barnes, descoperind viziunea lui asupra educației secolului XXI și modul în care va îmbina tradiția cu inovația în procesul educațional.

Sosirea în Moldova

— Ce v-a surprins cel mai mult când ați ajuns în Moldova, pozitiv sau negativ?

— Stau la poarta școlii în fiecare dimineață și mă inspiră cât de apropiați sunt membrii familiilor, cum se țin de mână în timp ce se apropie de școală, cum se îmbrățișează pentru a-și lua rămas bun. Arată de parcă nu se vor mai vedea luni de zile, ca la aeroport, și totuși vor fi despărțiți doar câteva ore. Mi se pare extraordinar.

— Ce lecții din experiența acumulată aduceți aici, în Moldova?

— Am lucrat în medii foarte diferite, cu grupuri socio-economice diverse, cu elevi de vârste și motivații diferite, iar concluzia mea este că, în esență, copiii sunt la fel peste tot.

Nu există mari diferențe în felul în care învață, în motivele pentru care vor să învețe sau în ce le place la școală. Întrebați un elev din orice parte a lumii ce îi place la școală și veți primi aproape aceleași răspunsuri. E fascinant cum lumea este atât de diversă și totuși copiii au niște trăsături universale.

Elevii în 2025

— Ce vă fascinează la elevii de astăzi și ce vă îngrijorează?

— Sunt incredibil de conectați și, în același timp, complet obișnuiți cu această conectare. Faptul că pot merge acasă, să joace un joc online și să comunice cu cineva din altă țară, alt fus orar, alt continent, colaborând în același timp într-o misiune din joc… este uluitor.

Ce mă îngrijorează nu diferă cu mult de ceea ce a îngrijorat fiecare generație. Cred că împărtășim aceeași percepție despre tineri și grija pentru societate, e specific mai multor generații. Îngrijorarea aceasta este veche, iar prima persoană care a spus „Eh, copiii din ziua de azi…” a fost Aristotel.

Deci nu e nimic nou, iar întrebările sunt aceleași: contribuim suficient la crearea unei generații empatice, care își va aduce aportul în comunitate? Când acești copii vor crește, vor vota responsabil? Vor construi societățile pe care noi am fi dorit să le construim?

— Ce credeți că înseamnă succes pentru un elev? Cum îl măsurăm fără să reducem totul la examene?

— Succesul înseamnă să ai toate competențele, abilitățile și cunoștințele necesare pentru a face următorul pas. Înseamnă să ai destulă informație, destul curaj și destulă încredere pentru a face acel salt, chiar dacă îți este puțin teamă. Succesul este: „Sunt pregătit și dispus să fac următorul pas, și am încredere că voi reuși, datorită abilităților și valorilor fundamentale pe care le am.”

Despre Școala Internațională Heritage

— Ce este diferit la Școala Internațională Heritage față de alte școli?

Heritage este singura școală acreditată Cambridge din Republica Moldova. Oferă două parcursuri educaționale: Bilingual Pathway (n.r. Parcursul bilingv), care combină curriculumul național cu cel Cambridge (cu predare în română sau rusă și engleză intensivă), și Cambridge Pathway (n.r. Parcursul Cambridge), cu curriculum Cambridge integral, predat în limba engleză.

Elevii din Bilingual Pathway susțin examenele naționale obligatorii la clasele a 4-a și a 9-a, iar cei din Cambridge Pathway susțin examene Cambridge – Primary Checkpoint, Lower Secondary Checkpoint, IGCSE și A Level – toate organizate chiar la Heritage, centru oficial Cambridge.

Acest model le oferă elevilor calificări recunoscute global, deschizându-le accesul spre universitățile din Moldova, dar și peste 1.400 de universități din 195 de țări.

Dincolo de rigoarea academică, Heritage pune accent pe dezvoltarea holistică: echipa internațională de profesori creează un mediu multicultural interactiv și stimulant.

Elevii beneficiază de un program extracurricular bogat, organizat în cluburi: LEGO Education, robotică, muzică, sport, voluntariat, care dezvoltă nu doar abilitățile cognitive, ci și inteligența emoțională, reziliența și responsabilitatea civică.

Mai mult, Programul de Burse Heritage oferă elevilor talentați din Moldova șansa să obțină o bursă integrală sau parțială, confirmând angajamentul școlii față de egalitatea de șanse și dezvoltarea comunității locale.

— Motto-ul școlii Heritage e „Pregătim elevii pentru provocările viitorului”. Ce provocări credeți că-i așteaptă pe actualii elevi în viitor și cum îi pregătiți?

— Mă gândesc deseori la faptul că elevii care încep școala acum vor ieși la pensie în anul 2100. Cum va arăta lumea atunci? Ce fel de meserii vor exista? Ne este greu să ne imaginăm lumea peste 5 ani, dar, cu atât mai mult, peste 75, când acești copii vor fi pensionari.

De aceea, viziunea echipei noastre și a fondatorilor Heritage este să punem accent pe dezvoltarea valorilor și abilităților necesare pentru viitor. Acordăm prioritate valorilor precum comunitate, integritate, încredere în sine, alfabetizare digitală, alfabetizare socială și gândire critică. Aceste abilități sunt foarte importante pentru a pregăti copiii să se adapteze unei lumi mereu în schimbare.

— Ce înseamnă pentru dvs. „comunitatea Heritage”?

— Este plasa de siguranță care le permite copiilor să își asume riscuri. Cred că asumarea riscurilor este o parte foarte importantă a procesului de maturizare, fie că vorbim de riscuri sociale, fie de riscuri academice. Și știm că asumarea riscurilor este esențială și în procesul de învățare, însă este necesară și o plasă de siguranță. Le spun mereu părinților, când vorbim despre parteneriatul dintre familie și școală, despre parteneriatul cu comunitatea, că atunci când școala și comunitatea își dau mâna, nu mai există „crăpături” prin care copiii să poată cădea.

La Școala Internațională Heritage, avem o comunitate mare, formată din peste 700 de familii, care formează un ecosistem vibrant. În proiectele noastre de voluntariat, elevii lucrează împreună cu colegii, părinții și profesorii pentru a organiza colecte de donații sau activități în beneficiul comunității locale, iar aceste experiențe îi învață responsabilitatea și colaborarea.

În cadrul cluburilor și activităților extracurriculare, de la robotică la dezbateri, elevii se susțin reciproc și își împărtășesc ideile, învățând să fie curioși și creativi într-un mediu sigur. În plus, părinții sunt implicați constant, fie prin participarea la evenimentele școlii, fie prin ateliere și întâlniri cu profesorii, ceea ce consolidează sentimentul de apartenență și sprijin reciproc. Toate aceste exemple demonstrează forța comunității Heritage. Atunci când elevii, profesorii și părinții colaborează, reușim nu doar să construim performanță academică, ci și să cultivăm valori, încredere în sine și abilități sociale esențiale pentru viață. 

— Ați afirmat recent că aduceți „o perspectivă globală și o înțelegere profundă a diversității culturale și educaționale.” Cum se traduce asta în acțiuni concrete?

— Proiectul care mă interesează cel mai mult este crearea unor dovezi ale valorilor noastre școlare, ale atributelor elevilor și ale misiunii școlii puse în practică. Iar asta ar fi: ce înseamnă să fii un elev Heritage? Ce anume ne dorim ca elevii noștri să dobândească, în mod concret, în ceea ce privește competențele, atributele, valorile, pe măsură ce parcurg anii de școală și cum se dezvoltă și se transformă acestea?

Unul dintre obiectivele mele este crearea unui sistem de portofolii în care elevii să colecteze dovezi, să reflecteze asupra acestora și să se dezvolte, astfel încât să poată observa cu adevărat: dacă spiritul de comunitate este una dintre valorile noastre, dacă respectul pentru tradiție este una dintre valorile noastre, cum se manifestă acestea în viața elevilor? Și cum pot ei să ofere un exemplu concret despre felul în care exprimă aceste valori? Cum evoluează și se schimbă toate acestea de-a lungul anilor, pe măsură ce cresc?

Tot ce trebuie să facem este să adunăm aceste elemente și să le transformăm într-un proces reflexiv și iterativ. Așadar, în ceea ce privește schimbările concrete, legate în mod special de perspectiva globală și de diversitatea culturală și educațională, cred că atributele elevului, valorile și misiunea, integrate într-un format de portofoliu pe care elevii l-ar putea folosi ulterior, inclusiv pentru admiterea la universitate, reprezintă direcția potrivită.
 

Despre profesori

— Descrieți portretul profesorului modern. Cum arată acesta?

— Cred că este esențial ca profesorii să fie foarte buni în a construi relații profesionale solide. Vorbim atât de mult despre tehnologii noi, conexiuni prin inteligență artificială, prieteni AI, tot felul de lucruri care apar, dar relațiile umane autentice sunt ceea ce îi preocupă cu adevărat pe oameni. Iar eu cred că aceasta este o parte esențială a predării în secolul XXI.

Așadar, cadre didactice capabile să construiască relații profesionale puternice și care să știe să creeze structuri eficiente în sala de clasă. Cred în continuare (poate e partea tradiționalistă din mine) că elevilor le plac procesele și procedurile. Cred că le place să știe ce au de făcut. Și sunt convins că, de fiecare dată când un copil are un comportament nepotrivit, ceva minor, de obicei se întâmplă pentru că nu știa ce ar fi trebuit să facă în acel moment.

Învățarea cea mai bună se întâmplă atunci când copiii știu ce să facă și cum să facă. Și de aici vine creativitatea. Orice artist îți va spune că arta este un proces. Asta înseamnă că este o procedură. Asta înseamnă că arta are structură. Și cred că la fel arată și o clasă care funcționează bine: relații puternice, structuri puternice.

Când predam, oamenii mă întrebau adesea: care sunt strategiile tale de management al clasei? Cum impui regulile clasei? Cum gestionezi un elev care se comportă neadecvat? Iar eu răspundeam sincer: nu prea am această problemă, pentru că îmi construiesc relații puternice cu elevii încă de la început. Îi încurajez, îi fac să își dorească să fie în clasă. Îi fac să fie mândri de ei. Le insuflu dorința de a deveni mai buni.

Una dintre cele mai importante întrebări pe care le pun la un interviu unui profesor este: „Ce iubești în procesul de învățare?” Și vreau să văd pasiune. Aceasta este o muncă făcută din vocație, deși nu-mi place mereu această expresie, dar este o activitate care cere efort și reziliență. Este o muncă dificilă. Este o muncă dinamică. Și am spus mereu că în educație nu există două zile la fel, și este adevărat. Pentru ca oamenii să poată lucra în astfel de condiții, chiar trebuie să iubească ceea ce fac.

— Ce nu v-a învățat nicio universitate despre conducerea unei școli, dar ați învățat doar fiind în acest rol?

— Aș spune că este vorba despre puterea consecvenței și puterea progreselor mici. Găsim astfel de idei în cartea lui James Clear, „Atomic Habits”, dar, de fapt, nu este nimic cu adevărat nou. Să faci ceva în mod constant, pe o perioadă lungă de timp, contribuie la multe alte aspecte ale vieții profesionale și sociale. Chiar în această dimineață eram la poartă și un elev mi-a spus: „E atât de plăcut să știu că veți fi aici în fiecare dimineață!” Și mi s-a părut un lucru foarte puternic.
 

Pregătirea copiilor pentru viitor

— Tradiție în educație sau inovație și tehnologie?

— Cred că învățarea a fost mereu un echilibru între ambele dimensiuni. Ori de câte ori vorbim despre procesul de învățare, avem o situație în care există un decalaj de vârstă, iar o generație mai în vârstă transmite cunoștințe, experiență și abilități de viață generației tinere. Ei bine, tradiția va face parte din asta, este inextricabilă. Dar pentru că lucrăm cu generația tânără, inovația și tehnologiile noi vor face, de asemenea, parte din proces, pentru că încercăm să-i pregătim pentru un anumit viitor, iar ei trebuie să știe să folosească aceste instrumente, fie că este vorba despre o strategie, fie – despre echipamente tehnologice. În educație, aceste două elemente lucrează mereu împreună.

— Cum sunt integrate tehnologiile în procesul de învățare la Heritage?

La Heritage tehnologia este integrată complet în procesul de învățare, îmbunătățind atât predarea, cât și implicarea elevilor. Sălile de clasă sunt dotate cu table inteligente interactive, proiectoare și instrumente audio-vizuale care transformă lecțiile în experiențe dinamice și vizuale, adaptate diferitelor stiluri de învățare. Elevii folosesc tablete și laptopuri pentru cercetare, proiecte colaborative și prezentări digitale, iar profesorii includ simulări online, aplicații educaționale și laboratoare virtuale în activitățile lor.

Avem, de asemenea, platforme online solide, care conectează elevii, profesorii și părinții: notele și temele sunt actualizate în timp real, resursele sunt distribuite digital, iar profesorii pot oferi feedback prompt. Elevii colaborează prin forumuri online și portofolii digitale, reflectând asupra învățării și urmărindu-și progresul. Tehnologia nu este doar un accesoriu, ea este integrată în fiecare etapă a procesului educațional, de la predarea în clasă la cercetarea independentă, stimulând creativitatea, gândirea critică și competențele digitale într-un mod practic și natural.

— Cum definiți un lider educațional în secolul XXI?

— Mă gândesc la ce competențe sunt cu adevărat necesare pentru orice lider în prezent, mai ales pentru cineva care conduce o școală, iar empatia este una fundamentală. Nu știu dacă empatia poate fi dezvoltată sau dacă este înnăscută, dar cred că este absolut esențială.

Cred că un lider trebuie să fie un student pe tot parcursul vieții. Trebuie să se dezvolte încontinuu. Pur și simplu, nu te poți opri. În fiecare zi trebuie să existe o învățare orientată spre o înțelegere mai bună a oamenilor, a procesului de învățare, a sistemelor. Și, așa cum am menționat, comunitatea este importantă. Cred că este esențial să înțelegi rolul unei comunități puternice și modul în care un grup de oameni care se susțin reciproc creează mediul în care copiii pot înflori.

Mai multe despre Școala Internațională Heritage: www.heritage.md