Stimaţi elevi ai Şcolii Internaţionale Heritage,

De când v-am scris ultima dată, pe 13 martie, am început să ne obişnuim cu învăţarea la distanţă, cu noua „normalitate” şi cu ideea noastră de bază că şcoala este deschisă, doar campusul este închis. Am citit un raport al Harvard School of Education, conform căruia cifrele din această săptămână estimate de UNICEF arată că 90% dintre elevii de pe glob,  adică 1,6 miliarde de copii, nu frecventează şcolile, care sunt închise şi se află în carantină. Acest lucru este extraordinar, prin prisma oricăror standarde. Pe 19 aprilie am fost invitat să deschid o conferinţă online despre educaţia globală, cu participarea profesorilor şcolari şi universitari, dar şi a politicienilor din India şi Asia. Ei îşi doreau să afle despre modelul de la Heritage şi cum am contribuit noi în comunitatea educaţională naţională la dezvoltarea unor soluţii reale, care pot fi aplicate tuturor comunităţilor din Moldova, inclusiv celor lipsite de experienţa şi capacităţile digitale pe care le deţinem noi.

Două dintre efectele pozitive ale acestei crize sunt solidaritatea şi colaborarea noastră. În calitate de cetăţeni globali, colaborarea cu comunitatea educaţională mondială este la fel de firească pentru noi ca şi parteneriatele pe care le avem cu comunităţile locale şi naţionale. Este principiul de bază al spiritului şi culturii şcolii noastre în calitate de şcoală internaţională. Am împărtăşit aceste mesaje în cadrul conferinţei, în timp ce ascultam istorii despre speranţă, rezistenţă, leadership, inovaţie şi comunitate, transmise din toate părţile lumii. Am găsit recent un citat al senatorului William Fulbright, celebru pentru fondarea programului de burse din SUA care-i poartă numele (printre multe alte realizări), pe care l-am folosit la Londra anul trecut la o conferinţă, înainte de a mă alătura Şcolii Internaţionale Heritage, iar cuvintele par să aibă şi mai mult sens în lumea în care trăim acum şi lumea în care vrem să trăim după această criză:

„Esenţa educaţiei interculturale este dobândirea empatiei, a abilităţii de a vedea lumea aşa cum o văd alţii şi de a accepta posibilitatea că alţii pot vedea ceva ce ne-a scăpat nouă sau că alţii pot să vadă mai clar.”

Cu toţii vom vedea lumea altfel după această experienţă. Modul în care trăim, felul în care învăţăm, modul în care discutăm, modul în care rezolvăm problemele, felul în care ne îngrijim planeta şi în care avem grijă unul de altul. Empatia şi umanitatea noastră au ieşit în prim-plan în aceste vremuri foarte dificile şi voi, tinerii, ne-aţi demonstrat tuturor rezistenţa, adaptabilitatea, colaborarea, creativitatea, abilităţile de lideri, compasiunea şi grija voastră. Aţi arătat energia şi forţa necesară pentru a trece prin această situaţie şi vă sunt foarte recunoscător pentru că continuaţi să învăţaţi, să acceptaţi provocările, să-i susţineţi pe cei de acasă şi să vă susţineţi profesorii şi întreaga şcoală, care lucrează din greu pentru a ne asigura că avem un program plin, că studiem lucruri semnificative, că ne bucurăm de interacţiuni zilnice în condiţii de izolare fizică şi că ne-am consolidat comunitatea cu atâtea idei frumoase şi inovatoare.
 
Când vom reveni luni, 27 aprilie, vom mai avea încă cinci săptămâni de studii pentru a ajunge la sfârşitul acestui extraordinar an academic, un an pe care nu-l vom uita niciodată, an în care ne-am „călit” coeziunea şi misiunea Comunităţii Heritage. Vă rog să găsiţi forţele necesare pentru a ajunge la linia de finiş, împreună cu şcoala şi familiile voastre, pentru a încheia această călătorie. În ultima săptămână a anului academic vom sărbători acest an şcolar şi comunităţile noastre internaţionale cu o mulţime de activităţi distractive, prin care ne vom îndrepta spre vară, aşteptând cu nerăbdare să vedem diminuarea restricţiilor. Acum planificăm Şcoala de vară, noul Liceu, orarul pentru septembrie, calendarul şcolar, toate lucrurile pe care trebuie să le facem pe măsură ce încheiem un an academic, pentru ca să putem face o pauză bine meritată, după ce ne asigurăm că am planificat totul pentru anul următor.

Cu mult timp în urmă, mentorul meu din SUA, Bill Bixby, mi-a spus că liderii buni văd lucruri pe care alţii nu le văd, iar cei mai buni lideri sunt atât istorici, cât şi futurologi. De asemenea, mi-a spus să beau mai puţin ceai cu lapte, însă am ales să ignor acest sfat, iar acum principalul meu remediu în perioada de izolare este ceaiul cu prăjituri de la o cafenea locală. Cred că fiecare dintre noi şi-a găsit deja un model eficient pe învăţare la distanţă, echilibrând timpul petrecut în faţa ecranului, rutina de acasă şi educaţia online. Dar trebuie să păstrăm ceea ce a funcţionat pentru noi şi ceea ce am reuşit să gestionăm în noi înşine pentru a fi elevi eficienţi, care ştiu să menţină echilibrul dintre viaţa de şcoală/acasă în izolare. Suntem toţi nerăbdători să ne revedem la şcoală, iar acea zi va fi o adevărată sărbătoare, deoarece suntem o comunitate şcolară minunată.

Acum un an, în luna mai am preluat postul de director al Heritage. Am lăsat în urmă o comunitate şcolară incredibilă la hotarul galez/englez, în vechea şcoală Wyedean, şcoala lui J.K. Rowling. Regiunea Forest of Dean este o parte frumoasă a lumii şi înţeleg de ce ea, fiind elevă acolo, a fost inspirată să devină scriitoare. Din Forest of Dean sunt originari mulţi scriitori, inclusiv Dennis Potter, cu care profesorul meu, Les Jones, era contemporan la Universitatea Oxford. Potter a numit regiunea Forest of Dean „un loc în formă de inimă”, iar titlul vechiului meu blog de acolo se trage. El a mai spus despre acea comunitate: „Un loc ciudat şi frumos, cu oameni atât de calzi, cum nu poţi întâlni altundeva, aşa mi s-a părut mie.”

De-a lungul anilor şi al carierei mele am cunoscut multe comunităţi şcolare primitoare şi incredibile, cu atât mai mult este un privilegiu să fac parte din comunitatea noastră şcolară. Sunt extrem de mândru de elevii Heritage, familiile lor, profesorii şi întreaga echipă Heritage - uniţi rezistăm acum pentru a depăşi criza şi a putea fi din nou împreună. Şi vom fi.

Rămâneţi în siguranţă, plini de speranţă, staţi acasă şi aveţi grijă. După cum se spune într-o veche rugăciune celtică irlandeză: „Fie ca vântul să-ţi fie întotdeauna în spate şi soarele – pe faţă. Fie ca drumul să se ridice pentru a te întâmpina şi, până ne vom vedea din nou, Dumnezeu să te ţină pe palmele sale.”

Cu cele mai calde urări,

Domnul Rob